Comuna Șinteu este situată în partea de est a județului Bihor, pe culmea Muntelui Șes, la o altitudine medie de 750 m, de o parte și alta a DN 1H care leagă orașul Aleșd cu orașul Șimleu Silvaniei, întinzându-se pe o suprafață de peste 40 km².
În partea de est, este delimitată de județul Sălaj, la nord-vest de comuna Popești, la vest de orașul Aleșd, iar la sud de comuna Aușeu.

Din grupa nordică a Carpaților Occidentali fac parte și Munții Plopișului cu muntele Șes, care reprezintă o culme largă alcătuită din formațiuni cristaline ce este situată între Valea Crișului Repede și Bazinul Barcăului. Pe partea de nord-vest a acestor munții, se întinde comuna Șinteu, în componența căreia intră următoarele sate: Șinteu (reședința comunei), Valea Târnei, Huta Voievozi și Socet.

SCURT ISTORIC

Spre sfârșitul secolului XVIII, un număr însemnat de slovaci s-au stabilit în hotarul Peștișului, numit pe atunci și Peștișul de Piatra Șoimului (Solyomköpestes), între culmile Munților Plopișului, punând astfel bazele cătunului Șinteu, care cu timpul va deveni așezare și apoi comună. Autoritățile timpului au ”botezat” impropriu, locul unde s-au stabilit slovacii, în raza satului Peștișul de Piatra Șoimului cu numele de Piatra Șoimului (Solyomkö). Această denumire este considerată improprie deoarece nu are nimic în comun, cu fosta localitate Solumkew (Piatra Șoimului) și nici cu cetatea Piatra Șoimului, față de care Șinteul se află la peste 20 km nord-est, între culmile Munților Plopișului.
Acestei localități (cătun), întemeiată de slovaci, localnicii și populația românească i-au spus tot timpul Nova Huta (fabrica Nouă), dar și Șinteu.

Slovacii colonizați aici, au constituit forța de muncă pentru defrișarea pădurilor. Lemnul, mai târziu, a fost folosit drept combustibil pentru prima manufactură de sticlărie înființată în 1790, la Huta Voievozi (în limba slovacă Stara Huta).
Din anul 1841, a început să se producă articole de sticlărie și în localitatea Pădurea Neagră. Concurența care o va face noua fabrică de la Pădurea Neagră, fabricii de la Huta Voievozi, la care s-au adăugat și epuizarea resurselor naturale din împrejurimi, mai ales de cuarț și combustibil pentru topirea masei de sticlă, vor duce la încetarea activității acesteia, spre sfârșitul secolului XIX.

În preajma anului 1848, în așezările din această zonă, viața populației prezenta aspecte variate și complexe. Pe lângă țăranii liberi, exista masa țăranilor iobagi cu pământ neîndestulător, precum și jeleri urbariali și alodiali fără pământ, doritori cu toții de un trai mai bun.
Revoluția din 1848 a înlăturat principalele piedici care stăteau în calea dezvoltării economiei capitaliste, astfel foștii iobagii urbariali devin micii proprietari.
În munții Plopișului, în cătunul Șinteu, pe lângă Huta de sticlă, care își încetează activitatea spre sfârșitul secolului, mai exista și întreprinderea contelui Bethlen, pentru exploatarea pădurilor, una dintre cele mai prospere din Bihor.

În anul 1831, a luat ființă în cătunul Nova Huta (Șinteu), o școală confesională romano-catolică, cu predarea în limbile maghiară și slovacă, iar în primii ani ai secolului XX, ca urmare a programului special adoptat de guvern pentru Bihor, aceasta devine școală de stat, cu predarea în limba maghiară.
Între cele două războaie mondiale la Șinteu a existat o școală cu predare în limba slovacă.

În 20 aprilie 1919, a fost înlăturată dominația habsburgică, odată cu intrarea Armatei române în Oradea, după Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Din acest moment începe integrarea firească a Șinteului și a văii Crișului Repede în realitățile economice și politice ale României.
Reforma agrară din 1921, a avut o influență pozitivă asupra dezvoltării economice a Șinteului și localităților componente, contribuind la ridicarea standardului de viață al oamenilor.

HIDROGRAFIA

Comuna Șinteu este străbătută de numeroase izvoare și pâraie, dintre care cel mai important este râul Bistra, care izvorăște de sub vârful Văratic, atingând pe teritoriul comunei cea mai mare altitudine, respectiv 757 m.

RESURSE NATURALE

Cea mai importantă bogăție naturală din zonă o constituie pădurile. Comuna Șinteu are în administrare peste 1.000 ha de pășune împădurită.

POPULAŢIA

Populația comunei Șinteu însumează un total de 1289 locuitori.
Pe teritoriul comunei Șinteu, se întâlnesc așezări specifice tipului risipit, caracteristice zonelor de munte, unde gospodăriile se află la distanțe apreciabile unele de altele.

RELIGIA

Locuitorii comunei Șinteu sunt în procent de aproape 100% de religie romano-catolică. În satul Șinteu este construită biserica cu hramul sfinților Chiril și Metodiu. Hramul bisericii se ține întotdeauna în prima duminică a lunii iulie. Această sărbătoare adună toate rudele plecate prin lume după un loc de muncă, sau care s-au stabilit în altă parte, în țară sau în alte țări, toți cunoscuții și prietenii celor din comuna Șinteu. Se merge la slujba de la biserică după care neamurile și invitații se îndreaptă pe la casele sătenilor, la tradiționala ospeție. Spre seară, tineri și căsătoriți, după cum le e voia, se duc la bal, unde dansează și se simt bine până dimineața.